De ce ciocănitorii nu au o contuzie

De ce ciocănitorii nu au o contuzie
De ce ciocănitorii nu au o contuzie
Anonim

Lovirea lemnului dens cu cioc este o activitate după care orice creatură nepregătită va avea o durere de cap foarte proastă. Cu toate acestea, ciocănitorii reușesc să facă până la 20 de bătăi pe secundă fără a experimenta niciun disconfort. Cum așa?

Ciocănitorii pot fi găsiți în pădurile din întreaga lume, cu excepția Australiei. Aceste păsări au o abilitate neobișnuită de a-și folosi ciocurile ca adevărate perforatoare, făcând găuri adânci chiar și în lemn vechi, dur ca piatra, în căutarea insectelor. Și mai impresionant, capul ciocănitorului rămâne intact.

În timpul degajării, viteza de apropiere a ciocului la copac este de 7 metri pe secundă și, la coliziune, se confruntă cu supraîncărcări de aproximativ 1200 de ori mai mari decât forța de greutate de pe Pământ. Pentru a risipi energia din astfel de lovituri, natura a oferit ciocănitorilor o structură unică a craniului. Oasele sale au o compoziție chimică și o densitate diferite. De exemplu, unele oase acumulează mai multe minerale decât oasele altor păsări, ceea ce face oasele dure și dure.

Oasele craniului ciocănitorilor sunt foarte subțiri și conțin foarte puțin lichid care separă creierul de suprafața dură. Acest lucru ajută la limitarea fluctuațiilor creierului în timpul mișcărilor capului și, ca urmare, reduce riscul de rănire a capului. Mai mult, dacă animalele au de obicei un strat cornos dur la exteriorul osului și un strat moale și spongios în interior, atunci la ciocănitori este adevărat opusul: o coajă flexibilă și un miez dur și dens. Drept urmare, oasele absorb literalmente energia din lovituri, împiedicându-i răspândirea.

În cele din urmă, a treia caracteristică a ciocănitorilor este ghearele puternice și penele puternice ale cozii. Ele ajută pasărea să se fixeze corespunzător pe trunchiul copacului și să livreze înțepături clare cu ciocul în același loc. Cercetătorii speră că studiile planificate ale sistemului nervos și ale țesuturilor moi ale acestor uimitoare păsări, planificate pentru viitorul apropiat, nu numai că ne vor permite să aflăm mai multe despre viața sălbatică, ci și să sugerăm cum să vindecăm leziunile capului uman și să dezvoltăm noi mijloace de protejându-l.